Romania – Tara fara rost

de Dan Puric

Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti. Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat. Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.

La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta. Dezamagit, înselat, manios, îndurerat. Nu ti-e usor s-o lasi. Tara si mama nu ti le alegi. Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul: ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.

Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.
Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile ”prietene”.

La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE. Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin  care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la
pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici.  Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Pina nu ne vom intoarce la Dumnezeu cu toata inima nu vom avea alta soarta.

Noi va propunem sa ascultati EP-ul si sa comentati:

….va fi disponibil din octombrie 2010 pe 5.  ”Urmatorul nostru album The Shelter a fost puternic influentat de un proverb irlandez care spune: La adapostul fiecaruia dintre noi traiesc oamenii. Atit comunitatea fizica cit si cea spirituala sunt concepte care fac parte din acest proiect.” Au declarat Jars of Clay despre noul lor album.

Noi, deocamdata avem un pic mai mult de asteptat pina il vom primi sa il ascultam si sa scriem despre el, dar speram sa vina foarte repede. Speranta moare ultima…:)

www.youtube.com/watch?v=bPKwORuJp1Q

În urmă cu câteva săptămâni Adi Gliga, a lansat un nou clip pentru piesa nouă Liniștea sufletului. Procesul de lansare a noului clip a fost făcut ca la carte; un material promoțional lansat înaintea clipului. Acest material conține un fel de behind the scene și o scurtă poveste, care se dorește a fi, siropoasă pentru fanii săi.

Promo-ul este din punctul meu de vedere destul de anemic și pe alocuri chiar aproape penibil. La început, când unul din membrii (Ionut Isaincu) trupei începe să povestească despre locația de filmat într-o română destul de incertă. Ni se spune că în locație, împreună cu ei se afla și o anume Dnă sau Domnișoară pe nume Flavia….cu care Adi (vazînd locația) decis să facă ceva cu ea!!!!?????. UUUUPPPSSS!?. Mai departe aflăm că trupa Adi Gliga și această Flavia se aflau intâmplator într-o zonă montană, la distracție….și din întâmplare aveau la ei, intrumente muzicale, cum ar fi de ce nu un contrabas, și tot din întâmplare aveau la ei și costume albe, camere de filmat, etc…. Toate aceste lucruri sunt declarate de la începutul promo-ului și doresc spună ca și cum totul ar fi fost la întâmplare. Părerea mea este că ar fi trebui mult mai multă atenție asupra textului materialului promoțional pentru a transmite fanilor și publicului exact mesajul dorit și a nu lăsa loc de interpretări.

Piesa

E greu! Sincer îmi este foarte greu! Aceasta este cea mai insipidă piesă a lui Adi Gliga. Soundul este un amalgam de instrumente puse parcă să iasă la număr pentru a fi spectaculoase, iar versurile sunt aproape lipsite de sens și nu transmit nici un mesaj clar. Doar fraze de lemn puse cap

Videoclipul

Așa cum am spus și la început este din punctul meu de vedere cel mai slab clip lansat de Adi Gliga…. Imaginea este supraexpusă peste niste filtre de culoare deschise, lucruri care duc spre amatorism.

Ce primești?

- subdomeniu gratuit ( ex: numetrupa.mediacreștină.com)

- 500MB spațiu de găzduire

-  Word Press (inclusiv templateuri, plug-inuri gratuite oferite de WordPress)

- 5 Baze de date MySql

- 5 Adrese de email (in limita a maxim 100MB)

Înainte de a comanda

Acest serviciu este oferit gratuit de către MediaCreștina.com. Proiectul este dezvoltat și finațat de către Punct Computers și AllKind Imobiliare. Pentru a benefia de serviciu este necesar semnarea unui contract gratuit ce cuprinde termenii și condițiile de utilizare a serviciului. Contractul va fi trimis către Dvs. după plasarea comenzii. Serviciul va fi activ în maxim 24 h de la primirea copiei semnate de către Dvs. a contractului.

Comanda Strater Artist (free blog)

cforms contact form by delicious:days

Mai mult decât muzica în sine MTV a reprezentat și reprezintă un stil de viață, prin care publicul lui își alege îmbrăcămintea, mâncarea, băutura și de ce nu stilul de viață. Ce a adus diferit conceptul MTV in televiziune față de celelalte canale? Ei bine MTV a intrat cu bocancii în sufletele oamenilor și s-a declarat postul TV suprem pentru sufletele lor. Lucru incitant și dulce mai ales pentru niște suflete naive și goale ale tinerilor. Și așa în timp MTV a devenit un fel de religie pentru mulți. O religie ce a afectat stil de viață, îmbrăcăminte, relații, etc. și în final sufletele.  MTV-ul a avut tupeul să exploateze un segment de nișă la vremea lui, și anume mizeria și stricăciunea din sufletele oamenilor. Acestor elemente le-a dat o haină frumoasă pe sticlă, în concerte, în evenmimente, în premii și în plus le-a spus pe față. Iar tinerii le-au primit cu brațele deschise, de acum cineva se ocupa de frustrările și problemele lor.

Rezultatul? Uitați-vă în jur…. Îmi este rușine să spun că și eu am visat și mi-am dorit MTV-ul încă din anii ’88, când am văzut pentru prima dată un videoclip. Era videoclipul piesei lui Billy Idol – Money, Money. La prima vedere am fost un pic revoltat să văd un bărbat în pantaloni de piele strâmți și cu cercei în ureche. Mi-a trecut în primele 5 minute, apoi numai la asta visam. Era conceptul meu de libertate! Urmatorul clip a fost Aerosmith – Dude, acts like a lady! Wow! Ce ai putea vrea mai mult de la viață! Cu trecerea anilor însă, fără comunism, niciodată nu am ajuns să fiu asa de liber ca MTV-ul. Am fost doar frustat și cu coșuri. Iar lucrurile de adolescență le port și acum în sfulet, ca un blestem.

La noi în țară libertatea a fost exploatată prima dată pe 1 Decembrie 1995, odată cu apariția conceptului PRO. Când milioane de români au fost gata să își vândă principiile, dorințele și sufletele pe 1 milion de lei vechi în fiecare dimineață la emisiunea lui Călinescu. De atunci lucrurile au evoluat, iar azi plătim tribut frânturi din suflet către mai toate posturile TV, fie zbierăturilor lui Dan Negru, fie la OTV, fie unui kilogram de ulei la alegeri, etc… Am devenit un popor cu suflete încovoiate care încearcă să se îndrepte, avem ochii uscați în ploaia torențială și încercăm să strigăm fără plămâni (Switchfoot).

În toată această mizerie, totuși media creștină a făcut vreo diferență? A adus vreo speranță pentru oamenii din popor? Evident că nu! Nici media creștină nu a făcut excepție de la regulă și a încercat prin cele două studiouri post-decembriste să exploateze, la fel ca MTV, PRO, etc, , lucrurile simple și prostești din sufletele oamenilor. Cu diferența că acum discutăm despre creștini, majoritatea oamenilor care s-au convertit cu speranța că Dumnezeu le va aduce mult dorita alinare sufletească. Acești oameni au fost ținta muzicii creștine și sistemului creștin post-decembrist.

Nimeni nu a vrut să lase oamenilor libertate de a pune pasiune pentru Domnul, de a fi personali cu E, de a-L iubi necondiționat așa cum numai un suflet încovoiat de păcate o poate face. În schimb oamenii au găsit un sistem de valori în adunări, bazat pe batic și muzică proastă. Iar motto ul este foarte simplu… ori ești ca noi ori împotriva noastră.

Primul meu contact cu astfel de muzică a fost cu grupul Speranța…  și prima impresie a fost destul de confuză, însă după timp a început să mă dezguste. Nu contest faptul că astfel de muzică nu a adus ceva roade pentru Domnul, însă pe termen lung a făcut foarte mult rău prin faptul că a forțat menținerea nivelului cultural al românilor foarte jos. Un alt aspect de nedorit a fost acela că nu au creat modele de artiști și trupe de urmat de către generația tânără. Așa se face că azi după aproape 20 de ani de libertate religioasă constatăm că ne-am bătut joc de acest dar de la Domnul și nu am făcut nimic cu el, ci ne-am îngropat talantul în loc să îl folosim. Rezultatele se văd clar, Studio Mesaj este în prag de a se închide, iar celelalte studiouri o duc după o zi pe alta….Trist! Trist!

Ce este de făcut? Sincer, eu unul nu mai văd nicio cale de ieșire, poate doar Domnul să facă vreo minune. Fiecare zi care trece peste această țară realizez că ne afundăm tot mai mult în prostie și superficialitate. Dacă aveți voi vreo idee, vă aștept comentariile.

Boxele la maxim!

Poker spune povestea a patru prieteni ale căror destine se intersectează în copilărie şi care, o dată ajunşi la maturitate, întruchipează tipologii reprezentative pentru societatea românească actuală: politicianul veros, mafiotul care îşi doreşte, prin orice mijloace, să acceadă în politică sau medicul fără conştiinţă. Cei patru se întâlnesc la partide de poker pentru a pune ţara la cale.

“Cred că subiectul e mai actual ca niciodată şi reflectă întocmai realitatea – mai ales cea politică – a României de astăzi”, declară regizorul.

O producţie MediaPro Pictures, filmul Poker prezintă imoralitatea şi intrigile ascunse ale liderilor societăţii, care au creat o junglă cotidiană unde legile sunt făcute de cei care deţin puterea.  Astfel, jocurile la nivel înalt nu sunt mai mult decât o partidă de poker în care câştigă cel care ştie să tragă o cacealma la momentul potrivit.  Sursa: Cinemagia

Deși are o vârstă respectabilă, dl. Nicolaescu încă mai găsește puterea să regizeze filme. Acesta este un lucru de apreciat, și de respectat pentru un regizor istoric ca dl. Sergiu Nicolaescu. Eu unul mă declar un fan al său și mai ales a vocii sale și cam atât…

Poker este un film prost…Nu mi-a venit să cred că am pierdut o oră și ceva în fața unui astfel de film. Acțiunea este prezentată haotic, glumele sunt răsuflate și de cele mai multe ori nu îți vine să crezi că fac astfel de glume. În rest filmul include elemente de succes cum ar fi: sânii lui Jojo, sex și aluzii sufocante la sex, un pic de acțiune și actori renumiți.

Nu vă recomand acest film și sper să nu vă irosiți banii pe DVD sau pe un eventual bilet la cinema.

Stil: Alternativ/Rock
Website: www.switchfoot.com

“În totdeauna noi am folosit muzica ca și cum ar fi un vehicul cu care să explorăm propriile noastre frustrări și întrebări” a spus solistul/compozitorul și chitaristul trupei Switchfoot – John Foreman, la lansarea albumul Oh Gravity!.

Adesea trupa din San Diego, combină în pieselor spiritualitate cu critici fine la adresa ipocriziei societății moderne. Astfel de mesaje le găsim în piese ca: Dare you to move, Politicians sau Happy is a Yuppie Word.

Trupa a fost înființată în anul 1996, de Jon și fratele său Tim împreună cu Chad la tobe. După doar câteva concerte, au semnat deja cu casa de discuri Charlie Peacock și au primit un nume nou Switchfoot. Switchfoot este un termen din surf , ce reprezintă schimbarea poziției picioarelor pentru a lua o nouă poziție în direcția opusă.
În 2003, trupa semnează cu Columbia Records, care colaborează și cu casa Sparrow Records pentru a lansa albumul The beautiful letdown. Din acest album au vândut  2 milioane de copii  doar în Statele Unite și au avut două hituri de Top10: Meant to Live și Dare you to move. Imediat după lansarea albumului Nothing is sound, acesta a intrat direct pe loc 3 in TOP200 Album Chart, apoi a câștigat discul de aur și a lansat hitul Stars.

Având deja un trecut plin de hituri, trupa a lansat un album nou Oh! Gravity cu o încredere liniștită și o dorință aprinsă de a crește. Prima lor mișcare a fost de a semna cu producătorulenglez Tim Palmer.  El a fost o persoană minunată care a stat lângă noi pentru a ne putea atinge scopurile a spus Jon.
Calitatea și eleganța muzicii celor de la Switchfoot poate fi ascultată în piesele Head over heels, album ce cuprinde instrumentație exotică și arome din orientul mijlociu în piesa Circles, influențe de la REM în piesa 4:12 și o influență delicată de pop-britanic în piesa: Yesterdays. Apogeul muzicii Switchfootîl regăsim în ultimul lor album Hello hurricane, lansat anul trecut.

Rareori o trupă rock combină chitările explozive cu o pasiune intensă pentru mesaj și conținut. Jon Foreman şi Switchfoot, cu toate acestea, dornici de ceva mai mult decât ceea ce pop-cultura vinde. ”Dacă doresc doar să am succes sau să câșting un premiu, înseamnă că mi-am trădat mulți din semenii mei.”, spune Foreman. ”Avem cele mai frumos loc de muncă din lume, pentru că  noi cântăm pentru a trăi și iubim să facem asta, însă noi nu ne-am înrolat în muzică pentru a încerca să vindem câte ceva. Pentru noi, muzica înseamnă a comunica cu oamenii la un alt nivel.” Acest principiu le-a adus celor de la Switchfoot, în toamna anului 2009, o invitație de a cânta la summitul DATA (Debt, AIDS, Trade for Africa) în Nashville. Organizația înființată de solistul vocal de la U2 – Bono, are ca scop atenționarea națiunilor cu privire la SIDA și cu reducerea datoriilor țărilor în curs de dezvoltare.

Discografie | Albume
1997 – The Legend of Chin
1999 – New Way To Be Human
2000 – Learning To Breathe
2003 – The Beautiful Letdown
2005 – Nothing Is Sound
2006 – Oh! EP
2006 – Oh! Gravity.
2009 – Hello Hurricane
2010 – Vice Verses

Single-uri
2003 – Meant to Live
2004 – Dare You to Move
2004 – This Is Your Life
2005 – Stars
2006 – We Are One Tonight
2006 – Oh! Gravity.
2007 – Awakening
2009 – Mess Of Me

www.youtube.com/watch?v=bZ7Li5w2I-k

A venit vara… și repede, repede la chioșcul cu popcorn pentru că a început sezonul filmelor de duzină. Filme simple menite să distreze masele, dar care nu au un mesaj solid sau nu rămâi cu mai nimic după vizionare.

Din această categorie face parte si Prințul Persiei. Un film simplu de acțiune ce are toate elementele pentru un succes garantat. În realitate însă filmul își vinde ieftin punctele forte pentru a satisface pe cei care au savurat jocul. Sincer să fiu, și eu am mers la film tot din acest motiv. Prince of Persia a fost un joc de nișă încă de la apariția computerelor mai puternice. Imediat ce a apărut filmul gândul m-a dus la joc și la zilele pierdute în fața unui uimitor computer cu un proces 486 ce dezvolta viteze uimitoare de 60Mhz.

Povestea oficială filmului: Bazat pe celebrul joc video, Prinţul Persiei ne poartă în antichitate, unde un prinţ persan se aliază cu o prinţesă dintr-un imperiu rival pentru a dejuca planurile unui rege care vrea să provoace o furtună de nisip în stare să distrugă lumea întreagă. Pentru a câştiga, prinţul trebuie să învingă o serie de fiinţe fantastice, ajutat şi de Pumnalul Timpului, o armă în stare să controleze timpul: să-i încetinească scurgerea sau să-l dea înapoi. Filmările vor avea loc în Maroc şi Marea Britanie, acestea începând la jumătatea lui iunie 2008. Producătorul filmului este Jerry Bruckheimer.

În final filmul merită văzut strict pentru distracție ușoară fără a vă forța mintea prea mult. Dacă ai chef acțiunea și povestea te prind ușor și experința merită.

Filmul este disponibil pe lângă peliculă și în format digital, 3D și iMax 2D. Eu vă recomand pelicula și eventual 3D.