Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe* care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea A venit o femeie din Samaria să scoată apă. ”Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus, Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. Ioan 4: 4-8.

Câteva verste din Ioan, ce descriu întâlnirea Domnului Isus cu femeia samariteanca.  Un text arhicunoscut de noi creştinii, şi din care se predică destul de mult. Însă eu nu vreau să vă prezint nu ştiu ce principiu teologic, ci vreau să vă spun lucru care m-a şocat şi frustrat în acelaşi timp la acest verset şi in principal la cartea Ioan.

La prima citire a acestui text, iese în evidenţă un lucru, care eu doar la Ioan l-am găsit atât de evident… Acest lucru îl reprezintă Detaliile. Cum aş povesti eu această întâmplare….Domnul Isus s-a hotărât să plece din Iudeea în Galileea, iar drumul trecea prin Samaria. Când a ajuns în Samaria, s-a odihnit lângă o fântână, iar acolo a întilnit o femeie. Cam aşa ceva, nu?

Ei bine, NU! Pentru Ioan, tot ceea ce făcea Domnul conta, atât de mult încât reţine fiecare detaliu…. reţine locul, cu exactitate, unde s-au oprit, oserva fiecare stare a Domnului, reţine chiar şi ora când au ajuns acolo, etc…

Cred că aţi înţeles ideea, dincolo de orice, Ioan are o pasiune foarte mare pentru Domnul Isus. Pasiune care azi, pe mine mă şochează şi mai mult mă frustrează, pentru că…dintr-un motiv care nu îl înţeleg (poate că nici nu vreau să îl înţeleg), eu nu am aceiaşi pasiune.  De cele mai multe ori, uit de El, iar când îmi aduc aminte mi se pare ca este o corvoadă.

Nu ştiu de ce este aşa, îmi este frică să înţeleg, însă recunosc că tare mi-e dor de El. De El aşa simplu, fără baticuri, fără predici, fără biserici, doar eu si cu Domnul meu…

De dorul Tău, Isus iubit
În dragostea Ta arse
Şi inima spre Răsărit
Şi faţa ni-s întoarse.
Isus, Isus…şi Te-aşteptăm
Cum crinii-aşteaptă rouă
Privind spre ceruri Te chemăm
Cu mâinile-amândouă. (Traian Dorz)