Într-o superbă zi de mai, primesc o invitație la un eveniment să îi spunem muzical… Lansare album, ale artistului Sunny. Hmm! Îmi plăcea Sunny, în special de pe albumul Leagă-ți inima de cer. Frumos, elegant, stilat…de ce nu? Hai să mergem la eveniment. Sincer, abia aștepam să ajung acolo și să mă pierd în muzica fancy a lui Sunny, așa cum fusese la vechiul album.

Ajunși la sala cu principală, m-am bucurat de întâlnirea cu câțiva prieteni și de atmosfera relaxantă, de dinaintea spectacolului. Tensiunea creștea, odată cu  apropierea orei de început. Gata! Așteptarea a luat sfârșit… A început…..

În spațiul din față dedicat artiștilor apare brusc un tânăr micuț, cu un păr atent pregătit și cu foarte puține cunoștințe de gramatică a limbii române. Am înțeles atunci că el este conducătorul evenimentului… a bălmăjit câteva cuvinte din Biblie, fără început și fără sfârșit. În fine, am trecut peste…. hai odată! Băiețelul termină ce are de zis și începe concertul. Uau! Uau!….

Dar! Un mare DAR!… Băiețelul dinainte nu a înțeles rolul său și a pierdut sala din prima secundă în care a deschis gura, mai mult lipsa gramaticii din vocabularul său au dat un start extrem de slab. Atmosfera era haotică, dintr-un motiv neînțeles oamenii din sala erau deja ridicați în picioare, dintr-un motiv care nu l-am înțeles. Peste toate acestea guverna o gălăgie extraordinară. Mi-am zis, bus Let’s get this party started….Așa a început concertul.

Dar (al doilea mare dar), vai…. din față, de la trupă au început să se audă răgnete, urlături, etc. Un haos de zile mari, și m-am simțit de parcă m-am întors în timp cu zece ani și mă aflam într-un cămin cultural de la sat, transformat punctual în discotecă. Iar tehnica de sonorizare se rezuma la un magnetofon. A fost cumplit… hărmălaie și atâta josnicie mai rar mi-a fost dat să văd. Dacă nu mă credeți, aveți mai jos un minut de concert filmat cu al meu telefon:

Concertul era în plină desfășurare… trupa din față răgea, instrumentele răgeau și ele pe limba lor… nu auzeai nimic, și nervii se încordau, iar prima pauză între piese Sunny se oprește și țină să îi informeze pe câțiva tinerei din apropierea sa, că sunt triști și un pic nesimțiți că își permit să mestece gumă la concertul de lansare a solistului Sunny. Hmm… Ciudat! Hai cu hărmălaiaaaaaa!

A tot ținut așa, însă au mai fost câteva clipe mai liniște și puțin sunet civilizat, ca să mai spele mizeria acestui eveniment. Am înțeles din prima clipă, că organiztorii nu au pregătit deloc evenimentul ci doar s-au proptit pe scenă pentru a recânta aceleași piese pe care probabil el cântau în fiecare joi la Biserică. Trist și rușinos.

În final, evenimentul a fost unul aproape mizerabil și josnic. Sunet de proastă calitate secondat de mesaje ieftine de manipulare a oamenilor au făcut să rămân cu un dezgust complet față de Sunny și muzica sa, cel puțin pentru o lungă perioadă de timp. A fost interesant să aflu, la acest eveniment, că voia Domnului pentru mine este să cumpăr CD-ul lui Sunny și marea provocare a vieții mele este să scot 30 de lei din buzunar pentru a cumpăra două CD-uri semnate Sunny. Păcat!

În curând va apărea și review-ul nostru pentru noul album Sunny – Inima de fiu. Am fi putut să îl publicăm azi, însă încercăm să scriem ceva cât mai obiectiv și nu prin prisma dezamăgirii evenimentului.