Cu greu, cu mare greu a ajuns acest album în mâinile noastre (ale mele mai ca să fiu sincer). Îl așteptam ca pâinea caldă de pe vremurile comuniste. Când l-am primit, nici nu îmi amitesc cum am scos CD-ul din carcasă. L-am ascultat de multe ori, pentru a-l înțelege și a-l percepe în profunzime.  Din păcate însă rezultatul nu a fost cel așteptat de mine. RED este încă în căutarea identității lor ca trupă. Iar acest al treilea album Until we have faces, scoate la iveală exact această lipsă de identitate și tot odată lupta celor de la RED pentru a-și găsi locul în muzică.

Ca și poveste a albumului; Until we have faces te va purta pe drumul vieții goale, care te va face să recunoști că ești o fantomă în lumea această până nu îți găsești identitatea (în Domnul Isus).  Nu sunt eu însumi/ Mă simt de parcă aș fi altcineva/ Putred și fără chip /Așa de gol în suflet…. Spune refernul piesei Faceless.

De fapt piesa Faceless este piesa care mi-a plăcut cel mai mult de pe album. Dar (și aici este un dar) acordurile minore din piesă, parcă se lamentează să semene cu cele de la Linkin Park. Eh!

În final, Until we have faces, este un album care merită avut în colecție pentru că merge ascultat atunci când ești mai deprimat sau poate nu ai chef de nimic altceva.

Nu uitati sa vizitati si secțiunea Music on Demand pentru cele mai noi clipuri.

Mai jos puteți asculta abumul RED – Until we have Faces: