Studio Speranța nu reprezintă un etalon în ceea ce privește inovația sau calitatea albumelor lansate pe piață. Dimpotrivă! Totuși există lucruri destul de interesante pe care oamenii de la Speranța reușesc să le surprindă și să le aducă înaintea noastră.

Acest videoclip, ce are o realizare haotică, reușește să ne prezinte parcă o mică bucată de rai. În primul rând prin simplitatea oamenilor care cântă, apoi prin mulțimea care da năvală în acea Adunare… toate acestea au trezit în mine un sentiment de nostalgie pentru muzica creștină românească simplă și liniștită dar în același timp cu un mesaj și o atmosferă aproape divină. Mi-e tare dor să ascult astfel de piese autentice, simple și cântate de oameni simpli. Din păcate azi, muzica creștină românească nu mai are nimic din autenticitatea și puterea simplității din trecut.

Recunosc că acest stil muzical nu este preferatul meu, însă modul în care se cântă în acea Adunare îți blochează pur și simplu orice argument, orice gând și orice trăire contradictorie. Piesa îți cuprinde cu totul ființa și aproape ca rămâi încremenit în fața divinității. Parca desprinse dintr-un film de Emil Kusturica, cadrele tulburatoare prin lipsa de formalitate, de podoabe inutile si de rafinament artificial, creaza acea stare care te determina sa ingenunchezi, sa lacrimezi, sa canti, sa te inchini Domnului pe masura ce vizionezi materialul.

… Sau mai simplu spus de un comentator al acestei piese de pe Youtube: ESTE O CINTARE CARE DUMNEZEU ITI UNBLA LA INIMA ,ESTE O CINTARE CARE NUPOTI SA STAI NEPASATOR FARA SA-TI DEA LACRIMILE,BRAVO SURORILOR DUMNEZEU LE-A INZESTRAT CU UN GLAS FRUMOS ,,DUMNEZEU SA LE BINECUVINTEZE,,,AMIN